Suferinţa sfântului martir Maxim

Sfântul martir al lui Hristos Maxim, având în inimă gelozie pentru Dumnezeu, a văzut odată că idolatrii nu numai că se predau ei înşişi închinării la idoli, dar îi îndemnau şi pe alţii la aceasta, forţându-i să se închine în faţa unui templu păgân.

După aceea, el a început să se roage lui Dumnezeu să înceteze persecuţia împotriva creştinilor, şi a botezat mulţi necredincioşi.

Odată, când s-a încheiat slujirea idolilor, şi toţi păgânii s-au adunat şi au început să le facă jertfe nu numai animalelor, ci şi oamenilor, sfântul martir, nesuportând acest spectacol, a intrat în mijlocul idolilor şi i-a condamnat public, spunând că idolii lor din lemn şi piatră nu au nici o putere.

Să ne ajutăm pe noi înşine.

Atunci păgânii l-au luat și l-au bătut cu putere, apoi l-au omorât cu pietre.

În aceeași zi, amintirea Sfântului Isidor, pentru Hristos, care s-a prezentat în 1474, în aceeași zi, amintirea Sfântului Părinte Nikita, prizonierul din Pecher, apoi episcopul din Novgorod, care a murit în 1108.

În cazul în care este necesar,