Viața preotului Eufrozinia, iugumenia Polotskaya

În orașul Polotsk trăia un prinț, pe nume Veslav [Vselav Brăcișlavici, fiul lui Brăcișlav Iziașlavici, a fost prinț în Polotsk din 1044 până în 1101], care avea un fiu, Georgi, de la care s-a născut fericita Eufrozinia.

Înainte de a deveni păgână, sfânta Eufrozinia purta numele de Predislavă. Fiind învățată să scrie și să scrie încă de când era mică, Eufrozinia a studiat cu atenție Sfânta Scriptură și alte cărți de salvare a sufletului.

Preasfanta era foarte frumoasă în fața ei, astfel încât, când a împlinit doisprezece ani, mulți prinți nobili i-au cerut tatălui ei să o dea în căsătorie cu fiii lor.

Dar tânara nu a fost de acord să se însoare cu un soţ muritor, pentru că s-a jertfit de un Miros nemuritor din ceruri, Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Dar tatăl ei a decis să o dea în căsătorie cu un prinț, chiar dacă împotriva voinței ei.

Binecuvântată Romană însă nu a fost de acord cu acest lucru mult timp, parțial din cauza tinereții lui Eufrosinia, și parțial din cauza fricii față de tatăl ei; de aceea, Romană i-a sfătuit să intre în viața lumească, spunând că ea este încă atât de tânără și atât de frumoasă.

Dar, văzând că Eufrosinia a avut o intenție fermă de a se tunsa pentru a-și păstra virginitatea și pentru a dobândi Împărăția cerurilor, văzând, de asemenea, că Eufrosinia avea o mare dragoste de inimă pentru Domnul Isus Cristos, Roman a ordonat fostului preot din mănăstirea ei să o tunse și să o îmbrace în înger.

imaginea; în timp ce tânără prințesă a fost numit numele Eufrosinia.

Când părinţii fetiţei au aflat ce s-a întâmplat, s-au îndreptat spre mănăstire şi au plâns.

Însă fericita Eufrosinia, fără să se supere de lacrimile părinteşti, i-a sfătuit să nu plângă, ci să se bucure că fiica lor este logodită cu Domnul Isus Hristos, Regele ceresc.

În mănăstire, sfânta Eufrozinia stătea în post și rugăciune constantă și împreună cu celelalte monahe îndeplinea toate muncile mănăstirii, supunându-se tuturor cu mare smerenie.

După ceva timp, sfânta Eufrozinia a început să-l implore pe episcopul din Polotsk, Ilie, să-i permită să se stabilească în cortul înființat în favoarea bisericii mari a Sfintei Sofie (facând acest lucru, fericita Eufrozinia a imitat vechile fecioare din Ierusalim, printre care era și Fecioara Preasfântă).

Mai multe detalii despre acest lucru pot fi citite în povestirea despre Intrarea în templul Sfintei Fecioare, plasată pe 21 noiembrie.

Episcopul, văzând viața îngerilor și iubirea serafimilor față de Dumnezeu sfânt, nu i-a împiedicat dorința bună a inimii ei.

În timpul liber de la rugăciune, ea scria cărți cu mâinile sale și le vindea; toți banii câștigați astfel îi dădea săracilor.

Îngerul a luat-o de mână și a dus-o în afara orașului, la un loc numit Selce, unde se află Palatul Sofia și o mică biserică de lemn în onoarea Sfântului Sfânt.

"Este bine pentru tine să stai aici, pentru că Dumnezeu te va folosi pentru a aduce o mulțime de oameni în acest loc.

Această viziune s-a repetat a doua și a treia oară. Preasfânta s-a mirat, nedumerită de ceea ce a văzut și mulțumită lui Dumnezeu, care i-a dat o astfel de viziune.

Un înger i s-a arătat episcopului într-o viziune şi i-a spus: "Du-l pe slujitorul lui Dumnezeu Euphrosyne la biserica Mântuitorului care se află la Celţa şi aşează-o lângă biserica aceea, ca să fie acolo o mănăstire de fecioare consacrate lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu vrea să le salveze prin această fericită Euphrosyne".

Rugăciunea ei se ridică la Dumnezeu ca mirosul parfumat, iar Duhul Sfânt stă pe ea ca pe un rege, iar viața ei strălucește ca soarele în întreg universul, așa cum strălucește în fața îngerilor lui Dumnezeu.

Episcopul s-a trezit din somn şi s-a dus la sfânta Eufrosinia ca să-i anunţe voia lui Dumnezeu.

Apoi, episcopul l-a chemat pe prinţul Boris, unchiul Eufrosinei, pe prinţul George, tatăl ei, şi pe mulţi boieri şi alţi bărbaţi cinstiţi, şi le-a povestit despre viziune şi le-a spus:

"În prezenţa voastră, eu îi dau lui Euphrosyne un loc la biserica Sfântului Sfânt din Seltsa, pentru a avea acolo o mănăstire de fecioare.

Apoi, sfânta Eufrozinia a fost aşezată lângă biserica în onoarea lui Spas şi a fost construită aici o mănăstire pentru fecioarele care doreau să slujească în puritate Domnului Isus Hristos.

După un timp, preotul a trimis un mesaj tatălui său: "Lasă-o pe sora mea Gradislavă să vină la mine, ca să o învăț cărțile sfinte".

Sfântul Eufrozinia a învățat-o pe sora ei mai mică să citească cărți și, învățându-o cu multe discuții de salvare a sufletului, a făcut-o să-l cunoască pe Hristos, deoarece a îndemnat-o să ia o figură păgână cu numele Eudocia.

Euphrosyne a răspuns: "Să rămână cu mine încă câteva zile, pentru că nu a studiat încă bine Scripturile".

Însă părinții lui Euphrosyne au aflat în curând că și cealaltă fiică a lor a fost tunsă.

Ai adăugat durere la durerea noastră veche şi durere la durerea noastră veche. Nu a fost suficient să ne părăseşti?

V-am născut ca înainte de a muri, să fiţi închişi în morminte, în aceste haine negre, să fiţi înconjuraţi în mănăstiri şi să ne lipsiţi de toate consolaţiile pe care le-am aşteptat de la voi?

Preasfanta Eufrozinia a început să-i consoleze pe părinţi cu discuţii de salvare a sufletului, iar ei s-au întors acasă, uşurând tristeţea naturală a inimii lor cu bucurie spirituală.

În scurt timp, prinţesa Zvenişlava, fiica unchiului ei, Boris, a venit la preasfanta Evrozină şi i-a adus preţioasele haine pe care le-a pregătit pentru nuntă.

"Doamnă şi soră, nu-mi pasă de toate preţurile lumii. Aceste bijuterii de nuntă le dau bisericii Mântuitorului, dar eu vreau să mă însor cu Domnul şi cu Dumnezeul meu şi să-mi pun capul sub jugul Său bun şi uşor.

Preasfânta Euphrosinia a primit-o cu bucurie și a ordonat imediat să fie tunsă, numindu-i Eupraxia. Ambele biserici stăteau în posturi și rugăciuni de fiecare noapte, slujind Domnului cu un singur suflet, în sfințenie și adevăr.

După ce a observat că numărul surorilor din mănăstire creşte în fiecare zi, sfânta Eufrozinia a dorit să construiască o biserică din piatră în numele Mântuitorului.

Într-o seară, în timpul nopţii, înainte de răsăritul soarelui, un om pe nume Ioan, care era supraveghetor al lucrărilor sale, a auzit o voce care îi spunea: "Ioan, ridică-te şi du-te să vezi clădirea care este închinată lui Dumnezeu".

"Doamne, m-ai trimis să te trezesc şi să mă ajuţi mai repede?" Eufrosina a ştiut că glasul nu era de la oameni, ci de la Dumnezeu.

"Nu te-am trimis să te trezeşti, dar ascultă de el şi fă ce-ţi spune, pentru că acest lucru a venit de la Dumnezeu".

În timp ce lucrarea de construcţie a Templului era aproape de a se încheia, când nu mai era nevoie de cărămizi pentru a construi Templul, sfânta s-a rugat Domnului şi a zis:

"Slavă Ţie, Doamne, Dumnezeul Puternic, care ne-ai dăruit atât de mult, dar ne-ai dat şi atât de puţin, ca să putem construi casa pentru Numele Tău cel sfânt.

În dimineaţa următoare, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, constructorii au găsit un cuptor plin de cărămide arsă, şi deja răcite, dar foarte puternice, făcute de o mână invizibilă şi într-un timp foarte scurt, într-o singură noapte.

Şi toată lumea s-a bucurat şi a lăudat pe Dumnezeu, iar lucrarea a fost terminată, după ce a venit episcopul cu clerul, cu conducătorii şi cu tot poporul, şi toată lumea a sărbătorit cu bucurie deschiderea Templului.

Sfânta Eufrosinia, închinându-se în templu, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu în aceste cuvinte: "Tu, Doamne, Atotputernic, ai grijă de acest templu, construit în numele Tău, aşa cum ai avut grijă de templul lui Solomon; ai grijă şi de turma de vorbire, care s-a adunat la templul Tău.

Fii milostiv cu noi, slujitorii Tăi în acest templu sfânt, şi ajută-ne în toate faptele bune, ca să purtăm cu succes jugul pe care ni l-ai încredinţat şi să te urmăm pe tine, Mirele nostru.

Fii Păstorul nostru, Purtătorul și Paznicul nostru, ca nici una dintre surori să nu fie răpită de lupul care distruge sufletele oamenilor, diavolul.

Pentru că eşti un Dumnezeu plin de milă şi de îndurare pentru toţi cei care cred în tine, te vom lăuda în totdeauna, până la sfârşitul vieţii noastre.

Iată, eu v-am adunat pentru numele Domnului, ca o pasăre care adună puii sub aripile ei, ca oile lui Dumnezeu în pășunea lui Dumnezeu. Păstrați-vă poruncile Domnului.

Pentru a vă învăţa şi a vedea roadele spirituale ale lucrării voastre.

Priviţi-vă cum am semănat cu mare efort cuvântul lui Dumnezeu în inimile voastre, dar câteodată câmpurile voastre de inimă rămân ca şi cum nu ar fi coapte, fără să crească în virtute, iar timpul secerişului este aproape.

Mi-e teamă, frăţior, că veţi fi aruncaţi într-un foc care nu se poate stinge. Păziţi-vă de viermi şi de focul iadului.

Să vă cultivaţi din grâul curat al lui Hristos, să vă străduiţi să fiţi perfecţi, cu umilinţă, puritate, iubire şi rugăciune, şi să vă pregătiţi ca nişte pâini care să-i placă lui Dumnezeu.

Sfânta Eufrosinia le-a învățat pe surorile din mănăstirea ei, îngrijindu-le cu atenție ca pe o mamă iubitoare de copiii ei spirituali.

În afară de biserica de piatră menționată, sfânta Eufrozinia a construit o altă biserică de piatră în onoarea și gloria Sfintei Fecioare.

După ce a împodobit-o cu icoane, ea a dat-o călugărițelor, pentru care a ridicat și o mănăstire la biserica aceasta [Mănăstirea, fondată de sfânta Eufroziniu, există și în prezent cu numele de Spasso-Eufroziniu.

Sfânta Eufrozinie a fost capturată de iezuiți, de la care a fost eliberat în 1820 în mănăstire este păstrată o cruce înfățișată de sfânta Eufrozinie; cercetătorii pot vedea cele două căli în care s-a înfățișat sfânta Eufrozinie.

Preasfanta Eufrozinia a dorit să aibă în mănăstirea sa o icoană a Preasfintei Fecioare, numită "Oдигитрия" [Oдигитрия (calea și știința) din greacă - călăuză.

În special, icoana Maicii Domnului, Odigitrie, care se afla în Constantinopol, în templul Vlahern, a fost numită astfel pentru că, odată, Însuși Maica Domnului, apărându-se la doi orbi, i-a condus în templul Vlahern la icoana Sa și le-a dăruit vederea în fața ei.

De aceea, în multe locuri s-a păstrat obiceiul de a cânta în rugăciune în fața imaginii Maicii Domnului - Oдигитрии, atunci când se pleacă într-o călătorie îndepărtată, în special pe mare.

Sărbătorirea icoanei Maicii Domnului-Odigitrie se face pe 21 ianuarie, 28 iulie și în alte zile.] , este una dintre acele icoane pe care sfântul evanghelist Luca le-a scris în timpul vieții sale.

Preotul ştia că trei icoane scrise de Sfântul Luca se aflau în Ierusalim, în Constantinopol şi în Efes.

După ce s-a rugat cu plâns, cerându-i lui Dumnezeu să-i dea dorinţa ei, ea l-a trimis pe unul dintre slujitorii mănăstirii sale, pe nume Mihail, la Constantinopol, la evlaviosul împărat Manuel [Împăratul Manuel Comnenus a domnit din 1143].

1180] și la cel mai sfânt patriarh Luca [Luca Hrisoverg a fost patriarh din 1186 până în 1169] cu multe daruri și le-a cerut să-i trimită una dintre icoanele Preasfintei Fecioare, scrisă de Evanghelistul Luca, și anume cea care se află în orașul Efes.

Împăratul și patriarhul, văzând marea zel al fericitei Eufrozinie față de Dumnezeu și față de Preasfânta Mamă a lui Dumnezeu, au decis să-i îndeplinească cererea și au trimis un trimis în Asia, care a adus în Constantinopol din Efes icoana miraculoasă a Preasfintei Fecioare.

După ce i-au dat sclavului mănăstirea Eufrosineei, împăratul și patriarhul l-au eliberat și i-au dat o scrisoare în care sclavul lui Hristos era lăudat și i se dădea binecuvântarea patriarhală.

După ce a primit icoana, sfânta Eufrozinia s-a umplut de bucurie și a mulțumit Domnului Isus Hristos și Mamei Sale Prea Sfinte.

În timp ce părinții preasfintei Eufroziniei au decedat, după ce a petrecut un număr suficient de ani în faptele eroice, fericita Eufrozinie a dorit să vadă locurile sfinte ale orașului Ierusalim și să se închine mormântului lui Hristos.

Când toţi cei din jurul ei au aflat de intenţia ei, au fost plini de mare durere, şi au venit la ea cu lacrimi şi au început să o implore să nu-i părăsească pe ei şi ţara lor.

Binecuvântată a mângâiat pe toată lumea cu cuvinte pline de iubire, ca o mamă care îi mângâie pe copiii ei. Între timp, fratele ei iubit, Vyacheslav, a venit la Euphrosyne, împreună cu soția și copiii săi.

"Doamne, sora mea şi mama mea, de ce m-ai părăsit acum? De ce ne-ai părăsit pe noi, lumina ochilor mei şi sufletul vieţii mele?" Sfânta a răspuns: "Nu vreau să te părăsesc, dar vreau să mă rog pentru tine şi pentru aceşti sfinţi".

Când fericita Eufrosinia a terminat discuţia spirituală cu fratele ei, ea i-a poruncit să lase pe cele două fiice ale lui, Cirinia şi Olga, la sora ei Evodicia, pentru că fericita Eufrosinia avea un dar spiritual atât de mare încât, pe oricine o privea cu ochii ei, ştia imediat dacă el avea spiritul virtuţii şi dacă putea să-l înveţe pe el.

să fim un vas ales pentru Domnul.

Când Vyacheslav a plecat de la Euphrosynia, sfânta le-a spus fiicelor sale: "Vreau să vă logodesc cu un mirele nemuritor, pentru a vă aduce în împărăția cerurilor".

Când au auzit cuvintele ei, cei doi s-au îngenuncheat la picioarele ei şi au zis: "Să fie voia Domnului!"

Eufrosinia, bucurându-se de bunele intenții ale tinerilor, i-a învățat prin discuții de salvare a sufletelor și a crescut în inimile lor iubirea față de Hristos.

"Vreau să-ţi tai fiicele ca să fie mireasele lui Hristos".

"Doamnă şi mamă, ce-mi faci? Îmi adaugi o durere şi o altă durere? Vrei să plâng pentru tine, mai întâi, în ţara îndepărtată, apoi pentru copiii mei, care nu sunt consolaţi?"

Soția lui Vyacheslav, mama acelora tineri, s-a întristat și mai mult de soțul ei și a plâns mult și mult.

Cu toate acestea, Vyacheslav și soția sa nu au îndrăznit să contrazică cuvintele fericitei Euphrosyne, deoarece au primit cuvintele ei ca și cum ar fi cuvintele lui Hristos Însuși, și știau că ea era o adevărată robă a lui Hristos și un conținut demn al Duhului Sfânt.

După aceea, Eufrozinia i-a rugat pe fostul episcop Dioniziu să vină la mănăstire, să aducă tinerele în biserică și să le tundă; în același timp, Kirinia a fost numită Agafia, iar Olga Eufimiu.

După un timp, fericita Eufrosinia i-a încredințat locuința surorii ei, Evodicii, și, după ce le-a spus tuturor surorilor, s-a rugat lui Dumnezeu și a pus toată încrederea în El, s-a îndreptat spre Ierusalim; în timp ce toți au însoțit-o pe Eufrosinia, plângând amar.

Luând cu ea un alt frate pe nume David și o rudă, Eupraxia, Euprozinia a ajuns mai întâi la Constantinopol, unde a fost primită cu mare onoare de către rege și patriarh.

Când a ajuns în acest oraș, ea s-a închinat mormântului lui Hristos, apoi a pus un tămâie de aur la mormânt și a adus multe daruri bisericii din Ierusalim și patriarhului.

Binecuvântată Eufrozinia a vizitat și alte locuri de onoare din împrejurimile Ierusalimului; venerând sfintele locuri cu mare îndurare, Eufrozinia s-a așezat la mănăstirea numită Rusă și care se afla lângă biserica construită în onoarea și gloria Preasfintei Fecioare.

Apoi a venit din nou la mormântul Domnului și a început să se roage aici cu lacrimi și îndurări de inimă în cuvintele următoare: "Doamne Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Sfânta și Preasfânta Fecioară Maria, pentru mântuirea noastră, a spus: cereți și vi se va da (Mat. 7:7).

Îţi mulţumesc pentru că, păcătoasă fiind, am primit de la Tine ceea ce am cerut, pentru că am avut ocazia să văd aceste locuri sfinte pe care le-ai sfinţit cu picioarele tale curate şi am avut ocazia să mă uit la mormântul tău sfânt în care ţi-ai odihnit trupul pur, acceptând moartea pentru noi.

O, Domnul cel Preaînalt, îţi cer doar o singură lucru: să-mi dai voie să mor în acest loc sfânt. Nu dispreţui rugăciunea mea, creatorule meu.

Sfânta s-a dus la biserică, unde locuia. S-a culcat pe pat şi s-a rugat Domnului:

"Slavă Domnului, Domnul nostru Isus Hristos! Îţi mulţumesc că m-ai ascultat pe robul Tău şi că m-ai făcut pe plac Tău.

Ea a trimis pe fratele ei, David, cu Euphrasia, la Iordan, iar ei au venit să-i aducă apă din Iordan. Sfântul a luat-o cu bucurie şi mulţumire. Ea a băut, s-a udat şi s-a întins pe pat.

- Binecuvântat fie Dumnezeu, care luminează şi sfinţeşte pe fiecare om care vine în lume.

În timpul bolii ei, ea a avut o viziune de la Dumnezeu, care i-a spus că va muri cu binecuvântare şi că va avea odihnă, iar sufletul ei s-a bucurat de Dumnezeu, Mântuitorul ei, şi l-a lăudat şi l-a lăudat pentru bunătatea Lui.

Apoi, sfânta a trimis în lavră pe sfântul Savva [Sfântul Savva a fondat locuința sfântului Savva Sfânt în secolul al VI-lea.

De asemenea, statutele de la Ierusalim au fost adoptate aproape peste tot, iar noi, în Rusia, din secolul al X-lea, am fost nevoiți să-i întrebăm pe arhimandrit și pe frați dacă nu i se poate da un loc acolo pentru a o înmormânta.

Există o mănăstire de dormitori Feodosiev, construită în cinstea și onoarea Preasfintei Fecioare.

Acolo se odihneşte şi mama Sfântului Sava, şi mama Sfântului Teodosia, şi mama Sfintelor fără bani Teodosia, şi multe alte femei cinstite. Acolo se cuvine să fie îngropată şi binecuvântată Eufrosinia.

După ce a auzit acest răspuns, preotesa i-a mulțumit lui Dumnezeu că trupul ei va fi pus împreună cu rămășițele femeilor sfinte și a trimis imediat la mănăstire pe sfântul Teodosius cu cererea de a pregăti un loc pentru înmormântare.

Monasteriştii din acea mănăstire au arătat locul în faţa bisericii şi au făcut un sicriu pentru înmormântarea sfintei.

Când s-a apropiat momentul fericit al morții ei, ea a chemat un preot, a luat de la el Divinele Taine ale lui Cristos și în mijlocul rugăciunii și-a încredințat sufletul sfânt în mâinile lui Dumnezeu în ziua de douăzeci și trei a lunii mai.

Trupul ei onorabil a fost pus în mănăstirea preotului Feodosiu, lângă papertura bisericii Preasfintei Fecioare.

Apoi, fratele ei, David, și rudele ei, Eupraxia, s-au întors în țara lor de origine, în orașul Polotsk, și au adus vestea despre moartea fericită și înmormântarea onorabilă a preasfintei Euprozinie.

După ce am plâns moartea binecuvântei Euphrosyne, toţi am hotărât să-i aducem aminte în gloria Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, lauda şi slava fiecărei făpturi, acum şi în vecii vecilor.

În aceeași zi, se sărbătorește obținerea morții sfântului Leont, episcopul din Rostov, făcător de miracole, în 1164, și a preotului Paisius Galici, fostul arhimandrit al mănăstirii Nicolae de Sus (aproape de Galici), care a murit în 1460.

În cazul în care este necesar,